Sonnet 1 From fairest creatures we desire increase

From fairest creatures we desire increase,

That thereby beauty's rose might never die,

But as the riper should by time decease,

His tender heir might bear his memory:

But thou, contracted to thine own bright eyes,

Feed'st thy light'st flame with self-substantial fuel,

Making a famine where abundance lies,

Thyself thy foe, to thy sweet self too cruel.

Thou that art now the world's fresh ornament

And only herald to the gaudy spring,

Within thine own bud buriest thy content

And, tender churl, makest waste in niggarding.

Pity the world, or else this glutton be,

To eat the world's due, by the grave and thee.

Translation

Sonetul 1

Făpturile alese le vrem a dăinuire

Iar sfânta frumusețe a înflori în plus;

În acest fel, fragilul urmaș devine mire

Şi, veștejindu-şi umbra, rămâne-al ei supus.

Chiar tu ce în privire porți viețuirii rugul,

Hrănind cu-ndemânare pe Cel ce te pătrunde,

Cu foamea-ţi nebunească epuizezi belșugul,

Vrăjmaș fără de saţiu al firii tale blânde.

Podoabă ești a firii şi primăverii crainic

Reîngropând în muguri minunile de dor

Ce copleșesc pe cale tot ce ne pare trainic:

Da, ești precum calicii, nevrând, risipitor.

Ai grijă de al lumii tezaur, nu-l prăda

Şi nu-l lăsa pieirii, pierind prin gura ta…

Traducere de Radu Cârneci

Please help to translate "Sonnet 1 From ..."

William Shakespeare: Top 3

1.	Sonnet 18 Shall I compare thee to a Summer's day?
2.	Sonnet 130
3.	Sonnet 116

Comments