Sonnet 62

Sin of self-love possesseth all mine eye,

And all my soul, and all my every part;

And for this sin there is no remedy,

It is so grounded inward in my heart.

Methinks no face so gracious is as mine,

No shape so true, no truth of such account,

And for myself mine own worth do define,

As I all other in all worths surmount.

But when my glass shows me myself indeed,

Beated and chopped with tanned antiquity,

Mine own self-love quite contrary I read;

Self, so self-loving, were iniquity.

'Tis thee, myself, that for myself I praise,

Painting my age with beauty of thy days.

Translation

Sonetul 62

De dragostea de sine-i stăpânită

fiinţa mea, orice cotlon din mine

nu-i leac s-o mântuie, ea e zidită

în învelişul inimii prea-pline.

Nu-i chip mai graţios, tipar mai mândru

şi nu-i ca mine nimenea mai teafăr,

eu gestu-mi preţuiesc şi-s gata întru

aceeaşi slavă să mă cred luceafăr.

Dar când oglinda adevăru-mi spune

sunt tăbăcitul de nevoi şi rele,

pe dos mi-apare-amorul, o, nebun e

cel ce se crede îndrăgit de stele!

Dar eu sunt tu, şi dacă te slăvesc,

cu anii tăi eu anii-mi zugrăvesc.

Please help to translate "Sonnet 62"

William Shakespeare: Top 3

1.	Sonnet 18 Shall I compare thee to a Summer's day?
2.	Sonnet 130
3.	Sonnet 116

Comments