Lumea zice că sunt maniac;
Dacă-s maniac, n-am ce să fac.
Dar lumea are sufletul sărac;
Păi nu mai bine maniac?
Totdeauna am fost un maniac,
Maniac în tot ce-mi e pe plac,
Când nimeni nu mai crede-n nimenea,
Eu am mania mea.
Stau pe computer minute și ore, și zile,
Des navighez și surfez până naufragiez;
Nu mă mai satur de site-uri și chat-uri subtile,
Jocuri când joc nu mă joc pe oricine mardesc.
Așa sunt eu, alternativ,
Cam maniaco-depresiv,
Nu-mi zice nimeni ce să fac
Și nimănui nu-i fac pe plac.
Lumea zice că sunt maniac;
Dacă-s maniac, n-am ce să fac.
Dar lumea are sufletul sărac;
Păi nu mai bine maniac?
Totdeauna am fost un maniac,
Maniac în tot ce-mi e pe plac,
Când nimeni nu mai crede-n nimenea,
Eu am mania mea.
Nu mai credeam c-am să am altă mare manie,
Dar am îndrăgit o gagică-ntalnită pe net;
Îi mail-uiesc c-o iubesc, însa nu și ea mie,
Zice că până la chat să o iau mai încet.
Pai dac-așa-s eu, maniac,
Nici dac-aș vrea n-am ce să fac.
Așa-i la mine dragostea,
Este manie, nu manea.
Lumea zice că sunt maniac...