Rusia lleva a cabo una guerra vergonzosa contra Ucrania.     ¡Defiende a Ucrania!
Cómo apoyar a Ucrania 🇺🇦 ❤️
Compartir
Tamaño de fuente
Letra original
Intercambiar idiomas

Chant d'automne

I
 
Bientôt nous plongerons dans les froides ténèbres ;
Adieu, vive clarté de nos étés trop courts !
J'entends déjà tomber avec des chocs funèbres
Le bois retentissant sur le pavé des cours.
 
Tout l'hiver va rentrer dans mon être : colère,
Haine, frissons, horreur, labeur dur et forcé,
Et, comme le soleil dans son enfer polaire,
Mon coeur ne sera plus qu'un bloc rouge et glacé.
 
J'écoute en frémissant chaque bûche qui tombe ;
L'échafaud qu'on bâtit n'a pas d'écho plus sourd.
Mon esprit est pareil à la tour qui succombe
Sous les coups du bélier infatigable et lourd.
 
Il me semble, bercé par ce choc monotone,
Qu'on cloue en grande hâte un cercueil quelque part.
Pour qui ? - C'était hier l'été ; voici l'automne !
Ce bruit mystérieux sonne comme un départ.
 
II
 
J'aime de vos longs yeux la lumière verdâtre,
Douce beauté, mais tout aujourd'hui m'est amer,
Et rien, ni votre amour, ni le boudoir, ni l'âtre,
Ne me vaut le soleil rayonnant sur la mer.
 
Et pourtant aimez-moi, tendre coeur ! soyez mère,
Même pour un ingrat, même pour un méchant ;
Amante ou soeur, soyez la douceur éphémère
D'un glorieux automne ou d'un soleil couchant.
 
Courte tâche ! La tombe attend ; elle est avide !
Ah ! laissez-moi, mon front posé sur vos genoux,
Goûter, en regrettant l'été blanc et torride,
De l'arrière-saison le rayon jaune et doux !
 
Traducción

Cîntec de toamnă

I
 
Curînd ne-om scufunda în recile tenebre,
Adio deci lumină a verilor prea scurte,
Aud deja căzînd cu sunete funebre,
Lemnul răsunător pe dalele din curte.
 
Deci iarna se va-ntoarce în trupul meu, turbare,
Şi ură, şi frisoane, teroare, muncă brută,
Iară precum un soare în bolgia polară,
Un bolovan de gheaţă va fi inima mea slută.
 
Ascult pîrîitura unui butuc căzînd,
Clăditul eşafod n-are ecou mai surd,
Şi sufletu-mi e-asemeni cu clopotul dogit,
Sub greutatea limbii cu care e lovit.
 
Îmi pare, legănat de-o zguduire calmă,
Că-n grabă mare pun unui sicriu zăvoare.
Al cui? Ieri era vară, acuma iarăşi toamnă,
Misteriosul zgomot îmi sună a plecare.
 
II
 
Iubesc raza verzuie ce genele-ţi străbate,
Frumoasă dulce, dar zilnic a mea amărăciune,
Şi totuşi nici alcovul, iubirea nu răzbate
Prin soarele în sînge pe mare cînd apune.
 
Iubeşte-mă de poţi, suflet duios, fii mamă,
Chiar pentru un ingrat, chiar pentr-un impostor!
Iubită sau surioară, ai gustul trecător
De soare-n asfinţit sau glorioasă toamnă.
 
Povară scurtă, pămîntu-aşteaptă, e avid!
Ah, ţine-mi nimbul frunţii la tine între pulpe,
Şi gustă regretînd incandescentul timp,
Dulceaţa razei blonde ce toamna o irumpe!
 
Charles Baudelaire: 3 más populares
Comentarios