Scrisoarea lui George Sand către Alfred de Musset
Lettre de George Sand à Alfred de Musset
Venise, 12 mai 1834
Non, mon enfant chéri, ces trois lettres ne sont pas le dernier serment de main de l'amant qui te quitte; c'est l'embrassement du frère qui te reste. Ce sentiment là est trop beau, trop pur et trop doux pour que j'éprouve jamais le besoin d'en finir avec lui. Que mon souvenir n'empoisonne aucune des jouissances de ta vie. Mais ne laisse pas ces jouissances détruire et mépriser mon souvenir. Sois heureux, sois aimé, comment ne le serais-tu pas? Mais garde-moi dans un petit coin secret de ton coeur et descends-y dans tes jours de tristesse pour y trouver une consolation ou un encouragement.
Aime donc, Alfred
Aime pour tout de bon
Aime une femme, jeune et belle
Et qui n'ait pas encore aimé
Ménage-la
Et ne la fait pas souffrir
Le coeur d'une femme
Est une chose si délicate
Quand ce n'est pas un glaçon ou une pierre
Je crois qu'il n'y a guère de milieu
Et il n'y en pas non plus
Dans ta manière d'aimer
Ton âme est faite pour aimer ardamment
Ou pour se désécher tout à fait
Tu l'as dit cent fois
Et tu as eu beau t'en dédire
Rien, rien n'a effacé cette sentence-là
Il n'y a au monde que l'amour
Qui soit quelque chose
Peut-être m'as-tu aimé avec peine
Pour aimer une autre avec abandon
Peut-être celle qui viendra
T'aimera-t-elle moins que moi
Et peut-être sera-t-elle plus heureuse
Et plus aimée
Peut-être ton dernier amour
Sera-t-il le plus romanesque et le plus jeune
Mais ton coeur, mais ton bon coeur
Ne le tue pas, je t'en prie
Qu'il se mette tout entier
Dans tous les amours de ta vie
Afin qu'un jour tu puisse regarder
En arrière
Et dire comme moi
"J'ai souffert souvent
Je me suis trompé quelques fois...
Mais j'ai aimé"
Scrisoarea lui George Sand către Alfred de Musset
Veneţia, 12 mai 1834
Nu, dragul meu copil, aceste trei scrisori nu sunt ultimul jurământ din mâna amantului care te părăseşte; ci îmbrăţişarea fratelui care îţi rămâne. Acest sentiment este prea frumos, prea pur şi prea blând ca să simt vreodată nevoia de a-i pune capăt. Fie ca amintirea mea să nu otrăvească nici una din bucuriile vieţii tale. Dar nu lăsa aceste bucurii să distrugă şi să dispreţuiască amintirea mea. Fii bucuros, fii iubit, cum să nu fi aşa? Dar păstrează-mă într-un mic colţ secret al inimii tale şi coboară acolo în zilele tale de tristeţe pentru a găsi o consolare sau o încurajare.
Iubeşte deci, Alfred,
Iubeşte pentru totdeauna
Iubeşte o femeie, tânără şi frumoasă
Şi care încă nu a iubit
Menajează-o
Şi nu o face să sufere
Inima unei femei
E un lucru atât de delicat
Când aceasta nu este un sloi de gheaţă sau o piatră
Cred că nu are o cale de mijloc
Şi nu există o astfel de cale
Nici în felul tău de a iubi
Sufletul tău e făcut pentru a iubi cu ardoare
Sau pentru a se usca în întregime
Tu ai spus-o de o sută de ori
Şi degeaba ai negat-o
Nimic, nimic nu a şters acea frază
Nu există pe lume decât dragostea
Care să fie ceva
Poate că m-ai iubit cu durere
Pentru a iubi pe altcineva cu abandon
Poate că cea care va veni
Te va iubi mai puţin ca mine
Şi poate că ea va fi mai fericită
Şi mai iubită
Poate că ultima ta iubire
Va fi cea mai romanescă şi cea mai tânără
Dar inima ta, dar inima ta
Nu o ucide, te implor
Fie ca ea să se pună întreagă
În toate iubirile vieţii tale
Pentru ca într-o zi tu să poţi privi
În urmă
Şi să spui ca mine
"Am suferit adesea
M-am înşelat de câteva ori...
Dar am iubit."



Commentaires