Ştefan Augustin Doinaş - Mistreţul cu colţi de argint (traduction en anglais)

roumain

Mistreţul cu colţi de argint

 
Un prinţ din Levant îndrăgind vînătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea,
cînta dintr-un flaut de os şi zicea:
 
- Veniţi să vînăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
 
- Stăpîne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vînatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...
 
Dar prinţul trecea zîmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsînd în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce rîde cu ochi sclipitori.
 
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvîrte făcîndu-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn!...
 
- Stăpîne, e apa jucînd sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcîndu-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
 
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeata de fier!...
 
- Stăpîne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zîmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcîndu-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
 
Sub brazi, el striga îndemnîndu-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeata de foc!...
 
- Stăpîne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul rîzînd cu dispreţ.
Dar el răspundea întorcîndu-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
 
Dar vai! Sub luceferii palizi ai bolţii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
 
- Ce fiară ciudată mă umple de sînge,
oprind vînătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plînge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...
 
- Stăpîne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcîndu-se. - Taci.
 
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni pînă mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creştete luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
 
(1945)
 
Publié par tsitpirc le Mar, 15/02/2011 - 10:37
Modifié pour la dernière fois par tsitpirc le Mer, 19/07/2017 - 09:13
Commentaires:

Stefan Augustin Doinas, 1922-2002

Aligner les paragraphes
traduction en anglais

The Silver-tusked Boar

Versions: #1#2#3
A prince from the East with a fondness for hunting
through forests of darkness was trudging his way.
While striving and toiling a pathway to render,
a flute he was playing and this he would say:
 
"Oh come, let us hunt in mysterious forests
the silver-tusked boar that is stalwart and sly;
in secretive hiding he daily reshuffles
his hoof and his fur and his glistening eye... "
 
"My Lord", said his servants, his yeomen and huntsmen,
"that boar is not known to have roamed around here.
So what we should chase are those flamy-furred foxes,
or frolicky rabbits, or fidgety deer..."
 
The prince did not listen, he just went on smiling
and gazing at colors, in constant advance.
He heeded no doedeer, he minded no stagdeer,
he never afforded the lynxes a glance.
 
He pushed off the weeds as he stood under beechtrees:
"Oh, look how he's whirling, in turbulent mood!
The silver-tusked boar is no doubt very near us!
Come on, let us smite him with arrows of wood!"
 
"My Lord, 'tis the water, reflecting the light rays",
his cunning retainer was quick to remark.
"Enough!", he retorted, beholding the water
that gleamed like the tusk of a boar in the dark.
 
He goaded the men as he stood under elmtrees:
"Oh, look how he burrows, himself to conceal!
The silver-tusked boar, how he's huffing and puffing!
Come on, let us smite him with arrows of steel!"
 
"My Lord, it is only the rustle of grasses",
replied the retainer, increasingly stark.
"Enough!", he retorted, beholding the grasses
that gleamed like the tusk of a boar in the dark.
 
He further emboldened the men under firtrees:
"Oh, look where he seeks to escape and retire,
the silver-tusked boar of the legends and stories!
Come on, let us smite him with arrows of fire!"
 
"My Lord, it is merely the shimmering moonlight",
the sneering retainer did scornfully bark.
"Enough!", he retorted, beholding the moonlight
that gleamed like the tusk of a boar in the dark.
 
But woe! at the spring, as his thirst he was quenching,
as over the water he leaned in the dusk,
a boar most enormous sprang up out of nowhere
and savagely gored him with murderous tusk.
 
"What beast so ferocious is bleeding my bosom,
aborting the hunt of my coveted boar?
What ominous fowl on the moon is now weeping?
What leaf is upon me, all withered and sore?"
 
"My Lord", said his servant, "Your Lordship fell prey to
the silver-tusked boar that Your Lordship pursued.
The hounds are still barking and trying to get him..."
"Enough!", he retorted, forlorn and subdued.
 
"I wish that you blew toward heaven your horn now,
till heaven receives me in it on that tune ..."
Beyond the horizon, the pale moon was sinking.
The hunting horn sounded, then quieted soon.
 
(1945)
 
Publié par tsitpirc le Mar, 15/02/2011 - 10:40
Modifié pour la dernière fois par tsitpirc le Sam, 10/06/2017 - 08:40
Commentaires de l’auteur(e) :

Translated by Paul Abucean
Indivizi care îşi revendică FRAUDULOS munca traducătorului: MAIA MARTIN, ION CHIRIAC, GELU CHIRIAC, MARIA-MAGDALENA BIELA-NĂSTASE. Indivizi care pîngăresc, tîlhăresc şi batjocoresc munca traducătorului: http://scriitoristraini.blogspot.com/2014/06/goerge-gordon-byron-azi-imp... şi http://poetii-nostri.ro/george-gordon-byron-azi-implinesc-36-de-ani-poez... plus obligatoriul www.universulromanesc.ro
RUŞINE LOR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Plus de traductions de « Mistreţul cu colţi de argint »
anglaistsitpirc
Ştefan Augustin Doinaş: Top 3
Commentaires