Cântec vechi oltenesc
Pregătiți-vă urechile!
Nu înțeleg exact toate cuvintele, în special ce zice la min 1:50
A, i, foaie verde mărgărită, hâu,
Îmi veni semn de iubit,
I, la ce vreme m-ai găsit
Când am porumb de prășit, măi!?!
Măi, că fân încă de cosit,
Păi orzul stă pe câmp vărsat,
Eu plecai la mândra-n sat,
La gură de sărutat, măi.
A, i, foaie verde, foica,
Bobul, maică, cine hăulește-n codru?
I, se certă cucul cu corbu
Care să rămână-n codru.
Maică, dar tot cucu o să rămâie?
Păi cucu' are pene verzii1, îi
Intră-n codru și nu-l vezi
Uuu, uuu, uuu...
U, i-hu-huu
http://lyricstranslate.com/en/unknown-artist-romanian-c%C3%A2ntec-vechi-...
Sau să fie „foi ca bobul”?
Foi = frunze
Ce zici? Foi verzi ca bobul, ceva de genul ăsta...
Tu din ce zonă „folclorică” ești? 
P.S.
Și, astfel, ar „rima” și primul vers cu următoarele trei din strofa asta:
A, i, foaie verde, foi ca bobul,
Maică, cine hăulește-n codru?
I, se certă cucul cu corbu
Care să rămână-n codru.
Și știi ce? I-ul ăla!
Mi se pare mereu că e i-ul din i pak-ul din Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung.
Parcă ar fi „și”, nu-i așa?
Nici nu m-am gândit că „foica” ar putea fi un cuvânt; am crezut că ai scris tu greşit legat.
Am mai ascultat cântecul de câteva ori şi eu înţeleg „foi ca boaba, bobul”. Sigur se mai aude ceva după „foi ca” şi eu cred că e „boaba” şi apoi urmează „bobul”. Deci sunt ambele: boaba, bobul.
Nu ştiu ce să zic cu i-ul, eu cred că e un simplu i şi atât.
Eu sunt din Muntenia, dar în copilărie îmi petreceam vacanţele la bunici, într-un sat aflat la graniţa dintre Muntenia şi Moldova, influenţa moldovenească fiind destul de accentuată, mai ales în limbaj.
Cum, să scriu eu greșit? Vai de mine, n-aș putea face așa ceva Că maică-mea are cratimă 
http://dexonline.ro/definitie/negraic%C4%83/paradigma
„ negráică s.f. (reg.) numele unei specii de ciocănitoare; chirioară, foică, ghionoaie, ghihoroane, sușcă, țipătoare, horoi-de-brad, vârdare-neagră.”
... Deși eu, sincer să fiu, mă gândeam la un diminutiv al lui „foaie”. Cum ar fi mamă - mămică, mamiță; fată - fetiță, fetică.
Deci auzi și o „boaba” acolo? Două silabe... Hmm, eu nu aud. Știi ce facem?! Unul zice hăis, iar altul cea. Așteptăm a treia părere și vedem cum se înclină balanța.
Încă un cântec din zona mea, Oltenia, pe care îl înțeleg mai greu decât altele din Moldova sau din Maramureș 
Oau! Cine ar fi crezut că „foica” e un cuvânt şi că există atâtea denumiri pentru ciocănitoare?
Eu ştiam de Gheonoaia că e personajul negativ din basme.
Şi am auzit ciocănitori ciocănind, dar se pare că pot să şi ţipe din moment ce le zice „ţipători”.
Am trăit în întuneric
Parcă mi-o şi imaginez pe ciocănitoarea Woody râzând de mine.
P.S. Eu nu sunt din Maramureş, sunt din Muntenia, sunt „capitalistă”, mai exact. Din pură întâmplare.
„Nu m-am născut în locul potrivit”
Și eu știam la fel de Gheonoaie, că e vreo creatură din povești (Scorpia și Gheonoaia). Până acum vreo juma' de an când am auzit că la un test pentru copii/i de clasa a treia sau a patra, un fel de cangur lingvistic, au avut și întrebarea „Ce este o gheonoaie?” Aveam impresia că e o pasăre, dar nu știam de care.
Chiar, ia să văd ce e aia o scorpie...
Haha, monstru feminin... ce scoate flăcări pe nări... Hahaha
Mai am aici vreo două chestii pe care nu le înțeleg, marcate cu [...] .
http://lyricstranslate.com/en/lache-g%C4%83zaru-al-dracului-e-omul-%C3%A...
La versul cu pricina cred că înainte de „bobul” zice „boaba”.
Deci ar fi: „Boaba, bobul, maică, cine hăuleşte-n codru?”
În rest, am înţeles şi eu ce ai înţeles şi tu.