Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde-pală
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.
O secundă, o secundă
eu i-am* fost zărit în undă
El avea roşeaţa* fundă
Inima încet mi-afundă.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.
Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.
Pasul trece, eu rămân. [x 4]
O secundă, o secundă
eu l-am/o* zărit în undă
El avea roşeaţa* fundă
Inima încet mi-afundă.
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde-pală
pasul tău de domnişoară.
Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.
Pasul trece eu rămân. [x ori]
interpretare după versurile lui Nichita Stănescu, "în dulcele stil clasic"
* [sic! - adică, chiar aşa!]
Textul original se referă, parcă, la "pasul ei", surprins într-o clipă, ale cărui unde sonore reverberează în toată gama de reflexii versificate:
"eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă" etc.
Textul cântecului diversifică un pic contextul introducând o diversiune..estivală, parcă: apare un "El" care de data asta nu mai e "pasul ei" ci un personaj aparent preocupat de compasul domnisoarei (daca e un Rotring, are roşeaţa chiar între picioare!).. Cum îi ajunge, lui, roşeaţa fundă? ..cred că trebuie căutat chiar în rima de la undă - de dans, poate de val, de emoţie, de căldură poate, de alcoool!.. e o părere..needucată,
Cha-cha-cha! ))