✕
Versuri originale
Floare albastră
- Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.
În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile asire
Și întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel spuse mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
- Hai în codrul cu verdeață,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.
Acolo-n ochi de pădure,
Lângă trestia cea lină
Și sub bolta cea senină
Vom ședea în foi de mure.
Și mi-i spune-atunci povești
Și minciuni cu-a ta guriță,
Eu pe-un fir de romaniță
Voi cerca de mă iubești.
Și de-a soarelui căldură
Voi fi roșie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ți astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-o să știe,
Căci va fi sub pălărie -
Ș-apoi cine treabă are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ținea de subsuoară,
Te-oi ținea de după gât.
Pe cărari, sub bolți de frunze,
Coborând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Și sosind l-al porții prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi ești drag?
Înc-o gură și dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
. . . . . .
Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuși este trist în lume!
Postat de 
Valeriu Raut la 2015-03-07
Valeriu Raut la 2015-03-07Ultima oară editat de Valeriu Raut în data 2023-01-14
Valeriu Raut în data 2023-01-14Traducere
Fiore azzurro
- Ma ti sei ancor tuffato
Nelle stelle nubi e cieli?
Bada a non dimenticarmi,
Alma della vita mia.
E'invan che fiumi al sole
Nel pensiero tuo ammuchi
E gli ermi piani assiri
E i tenebrosi mari;
Le piramidi invecchiate
Si slancian nel ciel il colmo:
Non cercar lontano un mondo
La felicità, amato!
Così disse la fanciulla,
Carezzandomi i capelli.
Ah! com'era vero; risi
Non potevo dir più nulla.
Sù al bosco che verdeggia,
Piangon nelle valli polle,
E la roccia par s'avventi
Al magnigico burrone.
Nella radura del bosco,
Presso il celeste stagno
Sederem tra molli giunchi
E tra foglie di rovi.
Mi dirai allora fiabe
E bugie senza pari,
A un fior di camomila,
Chiederò se tu mi ami.
E dai raggi del solleone
Sarò rossa come mela,
Scioglierò le chiome d'oro,
Te ne turerò la bocca.
Se a me darai un bacio,
Non lo risaprà nessuno,
Che sarà sott'il cappello -
Chi ne è preoccupato?
Quando sorgerà tra i rami
La notturna luna estiva,
Tu mi cingerai la vita,
Io ti cingerò le spalle.
Sotto volte di fogliami
Scenderemo al villaggio,
Ci darem tra via baci
Dolci, come i fiori arcani.
Giunti innanzi alla porta,
Parlerem nel fitto buio;
Non badi a noi nessuno,
Chi ci pensa che ti voglio?
Anche un bacio e la perdo...
Palo sotto luna ero!
Come bello, come folle è
Il mio dolce azzurro fiore!
. . . . . .
Sei svanita, meraviglia,
Ed è morto il nostro amore -
Fiore azzurro! fiore azzurro!...
Eppur triste è al mondo!
| Mulțumesc! ❤ |  |  |
| 1 mulțumiri | ||
Postat de Valeriu Raut la 2016-03-30
Valeriu Raut la 2016-03-30Ultima oară editat de Valeriu Raut în data 2019-03-28
Valeriu Raut în data 2019-03-28✕
Mihai Eminescu: Top 3
| 1. | Luceafărul |
| 2. | Glossă |
| 3. | La steaua |
Comentarii
Russia is waging a disgraceful war on Ukraine. Stai cu Ucraina!
Despre traducător
Poezia a fost scrisă în anul 1873.