Down Where the Lonely Poplars Grow

Română

Pe lângă plopii fără soț...

Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea -
Tu nu m-ai înțeles.

De câte ori am așteptat
O șoaptă de răspuns!
O zi din viață să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, și să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Și rânduri de vieți,
Cu ale tale brațe reci
Înmărmureai măreț,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Și plini de suferinți,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinții din părinți.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeță capul tău
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umblet și la port,
Și te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Și noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

Comentariile autorului:

Lyrics by Mihai Eminescu.
This has become a funeral / mourning song.

See video
Try to align
Engleză

Down Where the Lonely Poplars Grow

Down where the lonely poplars grow
How often have I erred;
My steps that all the neighbours know
You only have not heard.

Towards your window lighted through
How oft my gaze has flown;
A world entire my secret knew
You only have not known.

A word, a murmur of reply
How often did I pray!
What matters then if I should die,
Enough to live that day;

To know one hour of tenderness,
One hour of lovers' night;
To hear you whisper's soft caress
One hour, then come what might!

Had you but granted me a glance
That was not filles with scorn,
Out of its shinning radiance
A new star hab been born.

You would have lived through lives untold
Beyond the ends of time;
Oh, deity with arms so cold,
Oh, marble form sublime!

An idol of some pagan lore
As now no more is seen,
Come down to us from times of yore,
From times that long have been.

My worship was of ages gone,
Sad eyes by faith beguiled,
Each generation handed on
From father unto child.

But now I very little care
To walk along that lane,
Nor heed the face I found so fair
Looks out for me in vain;

For you are like them today
In bearing and in guise,
And I but look on your display
With cold and lifeless eyes.

You should have known to value right
With wondering intent,
And lit your candela at night
To Love that God had sent.

Postat de licorna.din.vis la Vineri, 02/11/2012 - 18:15
Comentariile autorului:

Lyrics by Mihai Eminescu (1850-1889)
Translation by Corneliu M. Popescu (1958-1977)

8 (de) mulțumiri
Guests thanked 8 times
0
Clasificarea ta: Nimic
Comentarii