Slav
- Artist: Djordje Balasević
- Sång: Slovenska
- Översättning Serbiska → Rumänska
- Submitted by
Silviu on Lör, 05/05/2012 - 09:02 - Översättningar Engelska #1, #2, Italienska
Slovenska
Nošen dahom sna doleteo je crni golub na moj dlan.
Zašto, k'o da zna, al' to sam jutro dočekao umoran.
K'o da sam i ja leteo s njim, krilima teškim, olovnim,
i video svet sakriven iza zlatnih oblaka.
Ako umrem mlad, posadi mi na grobu samo ruzmarin.
Ne dozvoli tad da naprave od toga tužni treći čin.
Nek' mi ne drže govore, nek' drugom pletu lovore,
ako umrem mlad, zaustavljen u koraku i snu.
O, zagrli me sad, jako, najbolje što znaš
i nemoj crnoj ptici da me daš.
O ne, ne brini, proći će za tren,
ja sam samo malo lud i zaljubljen.
U mojim venama davni sever samuje
i ja ponekad ne znam šta mu je,
Što luduje, od sreće tugu tka
moja prosta duša slovenska.
Uplaši me sjaj milion sveća kad se nebom popali.
Gde je tome kraj? Za kog su tako dubok zdenac kopali?
Zašto se sve to dešava, da l' čovek išta rešava
il' smo samo tu zbog ravnoteže među zvezdama?
O, zagrli me sad, jako, najbolje što znaš
i nemoj crnoj ptici da me daš.
O ne, ne brini, proći će za tren,
ja sam samo malo lud i zaljubljen.
U mojim venama davni sever samuje
i ja ponekad ne znam šta mu je,
Što luduje, od sreće tugu tka
moja prosta duša slovenska.
Slav
Purtat de răsuflarea visului a coborât în zbor porumbelul negru în palma mea.
De ce, cine ştie, dar dimineaţa asta am așteptat-o obosit
De parcă şi eu aş fi zburat cu el, cu aripile grele de plumb
şi am văzut lumea ascunsă după norii aurii.
Dacă mor tânăr, sădeşte-mi pe mormânt numai rozmarin
Să nu dai voie atunci să facă din asta un al treilea act tragic
Să nu-mi ţină discursuri, altuia să-i împletească cunună de lauri
daca mor tânăr oprit din paşi şi vis
O, îmbratisează-mă acum, tare, cum ştii cel mai bine
şi nu mă da păsării negre
Nu, nu-ţi fă probleme o sa treacă imediat
eu sunt doar un pic nebun şi îndrăgostit
În venele mele nordul întunecat e însingurat
Şi eu câteodata nu ştiu ce are
De ce-o ia razna, din fericire țesând tristeţe
sufletul meu simplu slav
Mă sperie strălucirea milioanelor de lumini când cerul se aprinde
Unde i-o fi sfarşitul? Pentru cine au săpat aşa un puţ adânc
De ce se întampla toate astea, oare omul rezolvă ceva
sau suntem aici doar pentru echilibru între stele
O, îmbratisează-mă acum, tare, cum ştii cel mai bine
şi nu mă da păsării negre
Nu, nu-ţi fă probleme o sa treacă imediat
eu sunt doar un pic nebun şi îndrăgostit
În venele mele nordul întunecat e însingurat
Şi eu câteodata nu ştiu ce are
De ce-o ia razna, din fericire țesând tristeţe
sufletul meu simplu slav
| thanked 3 times |
Kommentarer