Sonnet 92

But do thy worst to steal thyself away,

For term of life thou art assured mine,

And life no longer than thy love will stay,

For it depends upon that love of thine.

Then need I not to fear the worst of wrongs,

When in the least of them my life hath end.

I see a better state of me belongs

Than that which on my humour doth depend;

Thou canst not vex me with inconstant mind,

Since that my life on the revolt doth lie.

O, what a happy title do I find,

Happy to have thy love, happy to die!

But what's so blessed-fair that fears no blot?

Thou mayst be false, and yet I know it not.

Traducción

Sonetul 92

Zădarnic cu-ncontrări şi cu prorumperi

Scăparea-ţi cauţi: zălogit mi-eşti mie.

Nu-i chip iubirea ta să o răscumperi,

Căci fără ea nici viaţa-mi n-a să fie.

De cea mai gré prigoană nu mă speriu,

Cînd m-ar ucide mult mai mici prigoane;

O steauă văd pe-al soartei mele ceriu:

Te văd pe tine, nu ş-a tale toane.

Deci n-ai să poţi, o, Doamne, să mă mînii

Cu-a ta nezdruncinată schimbăciune:

Cest zbucium sufletului meu stăpîn i-i;

Ferice-s de mă-nalţă ori m-apune.

Ş-apoi, cum giudecăm ce-i prefurmos,

Cînd ceriul însul luce minciunos?

William Shakespeare: 3 más populares

1.	Sonnet 18 Shall I compare thee to a Summer's day?
2.	Sonnet 130
3.	Sonnet 116

Comentarios