Mihai Eminescu - Floare albastră

Advertisements
रोमानियाई
A A

Floare albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.
 
În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile asire
Și întunecata mare;
 
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!
 
Astfel spuse mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
 
- Hai în codrul cu verdeață,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.
 
Acolo-n ochi de pădure,
Lângă trestia cea lină
Și sub bolta cea senină
Vom ședea în foi de mure.
 
Și mi-i spune-atunci povești
Și minciuni cu-a ta guriță,
Eu pe-un fir de romaniță
Voi cerca de mă iubești.
 
Și de-a soarelui căldură
Voi fi roșie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ți astup cu dânsul gura.
 
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-o să știe,
Căci va fi sub pălărie -
Ș-apoi cine treabă are!
 
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ținea de subsuoară,
Te-oi ținea de după gât.
 
Pe cărari, sub bolți de frunze,
Coborând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
 
Și sosind l-al porții prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi ești drag?
 
Înc-o gură și dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
 
. . . . . .
 
Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuși este trist în lume!
 
 
Valeriu RautValeriu Raut द्वारा शनि, 07/03/2015 - 13:56 को जमा किया गया
आख़िरी बार गुरु, 15/06/2017 - 13:48 को Valeriu RautValeriu Raut द्वारा संपादित
जमा करने वाले के कमेंट:

Poezia a fost scrisă în anul 1873.

धन्यवाद!1 बार धन्यवाद मिला

 

Advertisements
Video
कमेन्ट