Mistreţul cu colţi de argint (अंग्रेज़ी में अनुवाद)

Advertisements
रोमानियाई

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vînătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea,
cînta dintr-un flaut de os şi zicea:
 
- Veniţi să vînăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
 
- Stăpîne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vînatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...
 
Dar prinţul trecea zîmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsînd în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce rîde cu ochi sclipitori.
 
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvîrte făcîndu-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn!...
 
- Stăpîne, e apa jucînd sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcîndu-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
 
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeata de fier!...
 
- Stăpîne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zîmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcîndu-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
 
Sub brazi, el striga îndemnîndu-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeata de foc!...
 
- Stăpîne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul rîzînd cu dispreţ.
Dar el răspundea întorcîndu-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
 
Dar vai! Sub luceferii palizi ai bolţii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
 
- Ce fiară ciudată mă umple de sînge,
oprind vînătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plînge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...
 
- Stăpîne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcîndu-se. - Taci.
 
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni pînă mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creştete luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
 
(1945)
 
tsitpirctsitpirc द्वारा मंगल, 15/02/2011 - 10:37 को जमा किया गया
आख़िरी बार बुध, 19/07/2017 - 09:13 को tsitpirctsitpirc द्वारा संपादित
जमा करने वाले के कमेंट:

Stefan Augustin Doinas, 1922-2002

अंग्रेज़ी में अनुवादअंग्रेज़ी
Align paragraphs
A A

The Silver-fanged Boar

संस्करण: #1#2#3
A Levantine prince, quite enamoured with hunting,
some dark-hearted forest was travelling through.
And making his path with great effort and grunting,
said he, while on bone-flute he merrily blew:
 
– Let’s hunt through these forests, untrodden and daunting,
the silver-fanged boar who’s ferocious and wild;
who changes his fur every day as he’s moulting,
and changes his hooves, and his glass eye reviled....
 
– Oh master, the servants with trumpets would say,
that bloodthirsty boar does not travel through here.
It’s better to chase down the antlers to slay,
or red coloured foxes, or hares that are near....
 
But smiling and certain the prince passed ahead
and carefully gazing on trees and their hues,
he left in his lair the young deer full of dread,
and the sparkly eyed lynx who'll smile for a ruse.
 
Through beech woods he’d trample old weeds to the ground:
– Just look how he turns! We have closed in for good...
on this silver-fanged boar, not too far, hear his sound;
come over, let’s hit him with arrows of wood!...
 
– My lord, it’s the stream through the woods, tall and lush,
the smart servant said, as he laughed with a roar.
But the prince turned around and replied only: – Hush...
And the water would shine like the fang of a boar.
 
Under elm trees he’d hasten his scattered old train:
– You see how he’s puffing alone and unreal,
the silver-fanged boar over meadow and plain;
come over, let’s hit him with arrows of steel!
 
– My lord, it’s the grass that with boots we would brush,
The bold-looking servant would say like before.
But the prince turned around to reply only: – Hush...
And the glistening grass seemed like fangs of a boar.
 
Under firs, he would cry pushing them t’ward the peak:
– You see where he’s finding his lair and his shire,
the boar from old tales, of which old people speak;
come over, let’s hit him with arrows of fire.
 
– My lord, it’s the moonlight which night fears can’t quash,
the servant said laughing, despising and sore.
But turning around the prince only said: – Hush...
And the moonlight shone bright, like the fangs of a boar.
 
Alas! under rays of the pale stars at dusk,
as he crouched for a drink, his knees slowly sagged,
there charged a huge boar with his piercing sharp tusk
and the prince through the red dust he savagely dragged.
 
– What strange looking beast so blood-thirsty and vicious,
is stopping the hunt for my silver-fanged boar?
What black bird is crying in moonlight so listless?
What wilted old leaf shakes my soul to its core?...
 
– My master, that boar with the fangs like of silver,
that same had you pierced, and with blood you’re awash.
He’s chased now by dogs, can’t you hear?, by the river...
But turning, the prince whispered quietly: – Hush.
 
You take the old horn, and just blow without pause
To sound till I’m dead, t’ward the sky clear and prime…
Right then from the ridges a big moon arose,
and the horn made its sound for a very short time.
 
tsitpirctsitpirc द्वारा शनि, 23/04/2016 - 09:08 को जमा किया गया
लेखक के कमेन्ट:

(from Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Daniel Ionita - Editura Minerva 2012)

"Mistreţul cu colţi ..." के अन्य अनुवाद
अंग्रेज़ी tsitpirc
Ștefan Augustin Doinaș: टॉप 3
कमेन्ट