Te iubesc,
Te iubesc într-un mod inexplicabil,
sub o formă de neconfesat,
într-un fel contradictoriu.
Te iubesc,
cu stările mele sufletești care sunt numeroase,
și își schimbă dispoziția continuu,
în legătură cu ,știi deja,
timpul,viața,moartea.
Te iubesc ca pe lumea asta pe care nu o pricep,
ca pe oamenii pe care nu-i înțeleg,
cu sufletul meu ambivalent,
cu gesturile mele incoerente,
cu fatalitatea destinului,
cu conspirația dorinței,
cu ambiguitatea faptelor...
Chiar și când îți spun că nu Te iubesc, Te iubesc,
până când te înșel, nu te înșel,
de fapt mi-am facut un plan,
să te iubesc mai mult.
Te iubesc,
fără să mă gândesc,
inconștient,
iresponsabil,
involuntar,
din instinct,
din impuls,
irațional...
Într-adevăr, nu am argumente logice,
nici cel puțin improvizate,
ca să construiesc această iubire,
ce simt pentru tine,
ce s-a ivit în mod misterios din nimic,
ce nu a dat naștere în mod magic la nimic,
și care, în mod miraculos,
puțin câte puțin și din nimic,
a îmbunătățit ce era mai rău în mine.
Te iubesc,
cu un trup ce nu gândește,
cu o inimă ce nu raționează,
cu un cap ce nu coordonează.
Te iubesc,
într-un mod de neînțeles,
fără să mă întreb de ce te iubesc,
fără să-mi pese de ce te iubesc,
fără să caut de ce te iubesc.
Te iubesc pur și simplu pentru că te iubesc...
Eu însumi nu știu de ce te iubesc.
Nadyelle.67
Valeriu Raut
Claudia - Cristina
annabellanna
Szombat, 03/10/2015 - 16:53
https://www.poeticous.com/gian-franco-pagliaro/dios-como-te-amo?locale=es