• Charles Baudelaire

    Au lecteur → traduzione in Rumeno→ Rumeno

Preferiti
Condividere
Font Size
Testi originali
Swap languages

Au lecteur

La sottise, l'erreur, le péché, la lésine,
Occupent nos esprits et travaillent nos corps,
Et nous alimentons nos aimables remords,
Comme les mendiants nourrissent leur vermine.
 
Nos péchés sont têtus, nos repentirs sont lâches ;
Nous nous faisons payer grassement nos aveux,
Et nous rentrons gaiement dans le chemin bourbeux,
Croyant par de vils pleurs laver toutes nos taches.
 
Sur l'oreiller du mal c'est Satan Trismégiste
Qui berce longuement notre esprit enchanté,
Et le riche métal de notre volonté
Est tout vaporisé par ce savant chimiste.
 
C'est le Diable qui tient les fils qui nous remuent !
Aux objets répugnants nous trouvons des appas ;
Chaque jour vers l'Enfer nous descendons d'un pas,
Sans horreur, à travers des ténèbres qui puent.
 
Ainsi qu'un débauché pauvre qui baise et mange
Le sein martyrisé d'une antique catin,
Nous volons au passage un plaisir clandestin
Que nous pressons bien fort comme une vieille orange.
 
Serré, fourmillant, comme un million d'helminthes,
Dans nos cerveaux ribote un peuple de Démons,
Et, quand nous respirons, la Mort dans nos poumons
Descend, fleuve invisible, avec de sourdes plaintes.
 
Si le viol, le poison, le poignard, l'incendie,
N'ont pas encor brodé de leurs plaisants dessins
Le canevas banal de nos piteux destins,
C'est que notre âme, hélas ! n'est pas assez hardie.
 
Mais parmi les chacals, les panthères, les lices,
Les singes, les scorpions, les vautours, les serpents,
Les monstres glapissants, hurlants, grognants, rampants,
Dans la ménagerie infâme de nos vices,
 
Il en est un plus laid, plus méchant, plus immonde !
Quoiqu'il ne pousse ni grands gestes ni grands cris,
Il ferait volontiers de la terre un débris
Et dans un bâillement avalerait le monde ;
 
C'est l'Ennui ! - l'oeil chargé d'un pleur involontaire,
Il rêve d'échafauds en fumant son houka.
Tu le connais, lecteur, ce monstre délicat,
- Hypocrite lecteur, - mon semblable, - mon frère !
 
Traduzione

Către cititor

Prostia şi greşeala, păcatul, lenevia
Trudesc al nostru suflet şi trupul ostenesc
Şi astfel ne nutrim regretele ce cresc
Cum cerşetorii jalnici hrănesc păducheria.
 
Păcatele-s tenace, căinţa trecătoare;
Plătim mărturisirea cu vîrf şi îndesat
Şi ne întoarcem veseli pe drumul înglodat
Crezînd că ştergem pata cu-o falsă lăcrimare.
 
Pe-al răului divan stă întreit Satan
El leagănă şi-adoarme al nostru spirit, blînd
Şi al voinţei noastre nobil metal, curînd
Este vaporizat de-acest chimist savant.
 
Diavolul ne ţine ca pe păpuşi în sfori!
În fructele oprite este-o ispită coaptă,
În orice zi spre iad mai coborîm o treaptă
Şi fără groază trecem prin aburi muşcători.
 
La fel cu-n dezmăţat ce muşcă şi sărută
Sînul martirizat de curvă-mbătrînită,
Furăm şi noi pe-ascuns o desfătare-n pripă
Pe care o strivim ca pe-o stricată fructă.
 
Mişunînd, îndesaţi ca viermii într-o rană,
În capul nostru-o hoardă de demoni fac banchet
Şi-atunci cînd respirăm, Moartea coboară-ncet
În pieptul nostru, fluviu de tînguire vană.
 
Dacă incendiul, şişul, violul şi otrava
Încă nu şi-au pictat desenele abstracte
Pe pînza anodină a tristei noastre soarte
E pentru că aceasta nu şi-a sfîrşit corvoada.
 
Dar printre lupi, şacali, pantere şi solzoase
Reptile, scorpioni, maimuţe, umezi şerpi
Monştrii stridenţi ce urlă şi grohăie acerbi
În ticăloasa junglă a viciilor noastre,
 
E unul mai infam, mai josnic, mai puhav!
Nu face nici mari gesturi, nu ţipă-asurzitor
Dar ruinează totul fără vreun ajutor
Şi lumea o înghite cu un căscat hulpav.
 
Plictisul e! Cu pleoape de lacrimi destrămate,
Visează eşafoade, de opiu aromat,
Tu-l ştii, o cititor, pe monstrul delicat,
Făţarnic cititor, ce-mi semeni mie, frate!
 
Charles Baudelaire: 3 più popolari
Idioms from "Au lecteur"
Commenti