Lesbos (traduzione in Rumeno)
Francese
Francese
A
A
Lesbos
Mère des jeux latins et des voluptés grecques,
Lesbos, où les baisers, languissants ou joyeux,
Chauds comme les soleils, frais comme les pastèques,
Font l'ornement des nuits et des jours glorieux,
Mère des jeux latins et des voluptés grecques,
Lesbos, où les baisers sont comme les cascades
Qui se jettent sans peur dans les gouffres sans fonds,
Et courent, sanglotant et gloussant par saccades,
Orageux et secrets, fourmillants et profonds;
Lesbos, où les baisers sont comme les cascades!
Lesbos, où les Phrynés l'une l'autre s'attirent,
Où jamais un soupir ne resta sans écho,
À l'égal de Paphos les étoiles t'admirent,
Et Vénus à bon droit peut jalouser Sapho!
Lesbos où les Phrynés l'une l'autre s'attirent,
Lesbos, terre des nuits chaudes et langoureuses,
Qui font qu'à leurs miroirs, stérile volupté!
Les filles aux yeux creux, de leur corps amoureuses,
Caressent les fruits mûrs de leur nubilité;
Lesbos, terre des nuits chaudes et langoureuses,
Laisse du vieux Platon se froncer l'oeil austère;
Tu tires ton pardon de l'excès des baisers,
Reine du doux empire, aimable et noble terre,
Et des raffinements toujours inépuisés.
Laisse du vieux Platon se froncer l'oeil austère.
Tu tires ton pardon de l'éternel martyre,
Infligé sans relâche aux coeurs ambitieux,
Qu'attire loin de nous le radieux sourire
Entrevu vaguement au bord des autres cieux!
Tu tires ton pardon de l'éternel martyre!
Qui des Dieux osera, Lesbos, être ton juge
Et condamner ton front pâli dans les travaux,
Si ses balances d'or n'ont pesé le déluge
De larmes qu'à la mer ont versé tes ruisseaux?
Qui des Dieux osera, Lesbos, être ton juge?
Que nous veulent les lois du juste et de l'injuste ?
Vierges au coeur sublime, honneur de l'archipel,
Votre religion comme une autre est auguste,
Et l'amour se rira de l'Enfer et du Ciel!
Que nous veulent les lois du juste et de l'injuste?
Car Lesbos entre tous m'a choisi sur la terre
Pour chanter le secret de ses vierges en fleurs,
Et je fus dès l'enfance admis au noir mystère
Des rires effrénés mêlés aux sombres pleurs;
Car Lesbos entre tous m'a choisi sur la terre.
Et depuis lors je veille au sommet de Leucate,
Comme une sentinelle à l'oeil perçant et sûr,
Qui guette nuit et jour brick, tartane ou frégate,
Dont les formes au loin frissonnent dans l'azur;
Et depuis lors je veille au sommet de Leucate,
Pour savoir si la mer est indulgente et bonne,
Et parmi les sanglots dont le roc retentit
Un soir ramènera vers Lesbos, qui pardonne,
Le cadavre adoré de Sapho, qui partit
Pour savoir si la mer est indulgente et bonne!
De la mâle Sapho, l'amante et le poète,
Plus belle que Vénus par ses mornes pâleurs!
— L'oeil d'azur est vaincu par l'oeil noir que tachète
Le cercle ténébreux tracé par les douleurs
De la mâle Sapho, l'amante et le poète!
— Plus belle que Vénus se dressant sur le monde
Et versant les trésors de sa sérénité
Et le rayonnement de sa jeunesse blonde
Sur le vieil Océan de sa fille enchanté;
Plus belle que Vénus se dressant sur le monde!
— De Sapho qui mourut le jour de son blasphème,
Quand, insultant le rite et le culte inventé,
Elle fit son beau corps la pâture suprême
D'un brutal dont l'orgueil punit l'impiété
De celle qui mourut le jour de son blasphème.
Et c'est depuis ce temps que Lesbos se lamente,
Et, malgré les honneurs que lui rend l'univers,
S'enivre chaque nuit du cri de la tourmente
Que poussent vers les cieux ses rivages déserts.
Et c'est depuis ce temps que Lesbos se lamente!
Pubblicato da 
makis17 2015-08-05
makis17 2015-08-05
traduzione in RumenoRumeno
Lesbos
Rai de latine jocuri şi de plăceri eline,
Tu, Lesbos, cu săruturi legănătoare-n dor,
Ca razele de soare în dăruiri depline
Împodobindu-ţi vremea cu nesfârşirea lor,
Rai de latine jocuri şi de plăceri eline,
Tu, Lesbos, cu săruturi ca asprele cascade
Zvârlindu-se-n plăcere spre hăurile adânci,
Şi, hohotind, aleargă ca tinere naiade,
Vijelioase-n umbră, izbindu-se de stânci,
Tu, Lesbos, cu săruturi ca asprele cascade !
Lesbos, care protegui lascivele Phrynee,
Aici, unde suspinul suspine dă-n ecou,
Sus, astrele, cu Paphos, te-admiră şi scânteie,
Iar Venus e geloasă pe Sapho-n gândul său !
Lesbos, care protegui lascivele Phrynee ;
Lesbos cu nopţi de calde sfârşeli în voluptate,
În care, cu ochi tainici, fecioare se uimesc
La fragedele trupuri cu fructe minunate
Pe care-n dulce pârgă le-alintă şi-ndrăgesc,
Lesbos cu nopţi de calde sfârşeli în voluptate ;
Prin timp încrunte-şi Platon sprânceana austeră,
Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri,
Regină pe-un imperiu ce-i fără frontieră
Posesiuni subtile în fără de sfârşiri ;
Prin timp încrunte-şi Platon sprânceana austeră.
Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă
Pe cei cu inimi-flăcări, în felul lor martiri
Ademeniţi de-un zâmbet, de-o zare într-o şoaptă
Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri!
Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă !
Ce zeu din ceruri, Lesbos, ţi-ar judeca avântul
Spre-a-ţi umili fruntea ce visului s-a dat,
Când c-un cântar de aur ţi-ar măsura frământul
Şuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat ?
Ce zeu din ceruri, Lesbos, ţi-ar judeca avântul ?
Ce-i, oare, nedreptatea, şi ce-i dreptatea noastră,
Fecioare ce, cu faimă, aţi înălţat un mit ?
Ca orice crez, e sfântă aici iubirea voastră
Ce, peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit !
Ce-i, oare, nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră ?
Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere
Frumoaselor fecioare iubirea să le-o cânt,
Eu, care din pruncie ştiu negrele mistere
In care râs şi plânset e un amestec sfânt ;
Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere.
Pe vârful Leucate veghez de-atunci încoace,
Stând, trează santinelă, cu ochii-n depărtări
Spre-a desluşi fregata, catargele-i buimace,
Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări ;
Pe vârful Leucate veghez de-atunci încoace,
Să aflu dacă marea e binevoitoare
Şi-n valuri, ce suspină la vreme de-nserat,
De nu cumva aduce din aspra depărtare
Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat -
Să aflu dacă marea e binevoitoare !
Neasemuita Sapho, poetă şi iubită,
Ca Venus, mai frumoasă, cu palidu-i obraz !
Doar ea, cu ochii-i negri, de cearcăn şi ispită,
Pe-albaştri ochi supune - ai zeei în extaz.
Neasemuita Sapho, poetă şi iubită !
Mai mândră decât Venus ce zboară peste lume
Vărsând întru vecie seninele-i culori
În marea-ndrăgostită de fiica sa din spume
Ce-şi străluceşte chipul de aur printre nori,
Mai mândră decât Venus ce zboară peste lume !
- O, trista Sapho, moartă în zi de blasfemie
Când, insultându-şi cultul şi-al ritului său har,
îşi dăruise trupul: sublimă poezie,
Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar ;
O, trista Sapho, moartă în zi de blasfemie !
Din clipa-aceea, Lesbos adânc se lamentează,
Oricâte imne lumea-i înalţă pentru veci,
Iar ţipătul durerii în noaptea pururi trează
Spre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci,
Din clipa-aceea, Lesbos adânc se lamentează !
| Grazie! ❤ |  |  |
| ringraziato 1 volta | ||
Pubblicato da 
Valeriu Raut 2016-06-19
Valeriu Raut 2016-06-19Ultima modifica Valeriu Raut 2020-05-30
Valeriu Raut 2020-05-30✕
Traduzioni di “Lesbos”
Rumeno
Charles Baudelaire: 3 più popolari
| 1. | Enivrez-vous |
| 2. | Les Litanies de Satan |
| 3. | L'albatros |
Commenti fatti
Music Tales
Read about music throughout history
Este una dintre cele mai frumoase poezii
ale literaturii franceze