A Rússia está travando uma guerra desgraçada contra a Ucrânia.     Ajude a Ucrânia!
  • Pablo Neruda

    Oda al Átomo → Tradução para Romeno

Compartilhar
Tamanho da fonte
Letras originais
Swap languages

Oda al Átomo

Pequeñísima
estrella,
parecías
para siempre
enterrada
en el metal: oculto,
tu diabólico
fuego.
Un día
golpearon
en la puerta
minúscula:
era el hombre.
Con una
descarga
te desencadenaron,
viste el mundo,
saliste
por el día,
recorriste
ciudades,
tu gran fulgor llegaba
a iluminar las vidas,
eras
una fruta terrible,
de eléctrica hermosura,
venías
a apresurar las llamas
del estío,
y entonces
llegó
armado
con anteojos de tigre
y armadura,
con camisa cuadrada,
sulfúricos bigotes,
cola de puerco espín,
llegó el guerrero
y te sedujo:
duerme,
te dijo,
enróllate,
átomo, te pareces
a un dios griego,
a una primaveral
modista de París,
acuéstate
en mi uña,
entra en esta cajita,
y entonces
el guerrero
te guardó en su chaleco
como si fueras sólo
píldora
norteamericana,
y viajó por el mundo
dejándote caer
en Hiroshima.
 
Despertamos.
 
La aurora
se había consumido.
Todos los pájaros
cayeron calcinados.
Un olor
de ataúd,
gas de las tumbas,
tronó por los espacios.
Subió horrenda
la forma del castigo
sobrehumano,
hongo sangriento, cúpula,
humareda,
espada
del infierno.
Subió quemante el aire
y se esparció la muerte
en ondas paralelas,
alcanzando
a la madre dormida
con su niño,
al pescador del río
y a los peces,
a la panadería
y a los panes,
al ingeniero
y a sus edificios,
todo
fue polvo
que mordía,
aire
asesino.
 
La ciudad
desmoronó sus últimos alvéolos,
cayó, cayó de pronto,
derribada,
podrida,
los hombres
fueron súbitos leprosos,
tomaban
la mano de sus hijos
y la pequeña mano
se quedaba en sus manos.
Así, de tu refugio
del secreto
manto de piedra
en que el fuego dormía
te sacaron,
chispa enceguecedora,
luz rabiosa,
a destruir vidas,
a perseguir lejanas existencias,
bajo el mar,
en el aire,
en las arenas,
en el último
recodo de los puertos,
a borrar
las semillas,
a asesinar los gérmenes,
a impedir la corola,
te destinaron, átomo,
a dejar arrasadas
las naciones,
a convertir el amor en negra póstula,
a quemar amontonados corazones
y aniquilar la sangre.
 
Oh chispa loca,
vuelve
a tu mortaja,
entiérrate
en tus manos minerales,
vuelve a ser piedra ciega,
desoye a los bandidos,
colabora
tú, con la vida, con la agricultura,
suplanta los motores,
eleva la energía,
fecunda los planetas.
Ya no tienes
secreto,
camina
entre los hombres
sin máscara
terrible,
apresurando el paso
y extendiendo
los pasos de los frutos,
separando
montañas,
enderezando ríos,
fecundando,
átomo,
desbordada
copa
cósmica,
vuelve
a la paz del racimo,
a la velocidad de la alegría,
vuelve al recinto
de la naturaleza,
ponte a nuestro servicio,
y en vez de las cenizas
mortales
de tu máscara,
en vez de los infiernos desatados
de tu cólera,
en vez de la amenaza
de tu terrible claridad, entréganos
tu sobrecogedora
rebeldía
para los cereales,
tu magnetismo desencadenado
para fundar la paz entre los hombres,
y así no será infierno
tu luz deslumbradora,
sino felicidad,
matutina esperanza,
contribución terrestre.
 
Tradução

Odă Atomului

Mărunțică
stea,
păreai
pentru totdeauna
îngropată
în metal: ocult,
diabolicul tău
foc.
Într-o zi
au bătut
la ușa
minusculă:
era omul.
Printr-o
descărcare
te-au descătușat,
ai văzut lumea,
ai ieșit
pe timp de zi,
ai străbătut
orașe,
scânteierea ta ajungea
să ilumineze vieți,
erai
un teribil fruct,
cu o frumusețe electrică,
veneai
să stârnești flăcările
de vară,
iar atunci
a ajuns
cu ochelari de tigru
și armură,
cu cămasă pătratică,
mustăți sulfurice,
coadă de porc spinos,
a ajuns războinicul
și te-a sedus:
dormi,
ți-a zis,
înfășoară-te,
atomule, pari
un zeu grec,
o primăvăratică
croitoreasă din Paris,
culcă-te
pe unghia mea,
intră în cutiuța asta,
iar atunci
războinicul
te-a păstrat la vestă
ca și cum ai fi fost doar o
pastilă
nord americană,
și a călătorit prin lume
lăsându-te să cazi
în Hiroshima.
 
Să ne trezim.
 
Aurora
se terminase.
Toate păsările
au căzut calcinate.
Un miros
de sicriu,
gaz din morminte,
a tronat prin acele locuri.
A crescut hidoasă
metoda de pedeapsă
supraumană,
ciupercă însângerată, cupolă,
fum,
sabie
din infern.
A urcat arzător aerul
și s-a risipit moartea
în unde paralele,
ajungâng
la mama adormită
lângă copilul ei,
la pescarul din râu
și la pești,
la brutărie
și la pâine,
la inginer
și la clădirile sale,
totul
a fost praf
care mușca,
aier
asasin.
 
Orașul
și-a dărâmat ultimele alveole,
a căzut, a căzut imediat,
pus la pământ,
oamenii
au fost subiți leproși,
apucau
mâna copiilor lor
și micuța mână
rămânea în mâinile lor.
Așa, din refugiul tău,
din secreta
mantie de piatră
în care focul dormea
te-au scos,
scânteie orbitoare,
lumină înfuriată,
să distrugi vieți,
să urmărești existențe îndepărtate,
în adâncurile mării,
în aier,
în nisipuri,
de la ultima
cotitură a porturilor,
să ștergi
semințele,
să asasinezi germenii,
să împiedici corola,
ai fost destinat, atomule,
să razi de pe fața pământului
națiunile,
să transformi iubirea într-o neagră solicitare,
să arzi inimi la grămadă
și să anihilezi sângele.
 
Of, scânteie nebună,
întoarce-te
în giulgiul tău,
îngroapă-te
în mâinile tale minerale,
devino din nou piatră oarbă,
ignoră bandiții,
colaborează,
tu, cu viața, cu agricultura
înlocuiește motoarele,
intensifică energia,
fecundează planetele.
Nu mai ai
secrete,
plimbă-te
printre oameni
fără mască
teribilă,
grăbindu-ți pasul
și extinzând
pașii fructelor,
separând
munți,
îndreptând râuri,
fecundând,
atomule,
prea plinul
pahar
cosmic,
întoarce-te
la pacea de pe ciorchine,
cu viteza fericirii,
întoarce-te pe teritoriul
naturaleței,
pun-te în slujba noastră,
și în loc de scrumul
mortal
al măștii tale,
în loc de infernurile dezlegate
din furia ta,
în loc de amenințarea
teribilei tale luminozități,dă-ne
copleșitoarea ta
rebeliune
pentru cereale,
magnetismul tău descătușat,
pentru a stabili pacea între oameni,
și așa nu va mai însemna iad
lumina ta uimitoare,
ci va fi fericire,
speranță matinală,
contribuție cerească.
 
Pablo Neruda: 3 mais populares
Comentários