Russia is waging a disgraceful war on Ukraine.     Stai cu Ucraina!
  • Mihai Eminescu

    Rugăciunea unui dac → traducere în Franceză

Acțiune
Marimea fontului
Versuri originale
Swap languages

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu sângur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
 
El sângur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!
 
Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Și-n glas purtat de cântec sâmții duiosu-i viers,
Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!
 
Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă,
Ș-acela dintre oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.
 
Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi sâmți că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un dușman mi se naște,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște,
Că chinul și durerea sâmțirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor.
 
Străin și făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!
 
Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțămesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vre să te înduplec,
Să sâmt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și-n stângerea eternă dispar fără de urmă!
 
Traducere

La prière d’un dace

Lorsqu’elles étaient absentes, la mort, l’éternité,
Et la semence dont la lumière est née,
Ni aujourd’hui n’était, ni hier, ni demain,
Car tous étaient dans l’un et l’un en était plein,
Lorsque la terre, le ciel, les airs, le monde entier
Restaient comme les choses qui n’ont jamais été,
C’était Toi seul alors ; je me demande songeur:
Qui est ce dieu auquel nous consacrons nos cœurs ?
 
Lui seul avait été Dieu avant les dieux,
De l’océan des mers a fait jaillir le feu,
Il donne une âme aux dieux, la joie à l’univers,
C’est le salut que trouve l’humanité entière,
Donc, haut les cœurs ! Chantez des hymnes pour Lui,
La mort de toute mort, résurrection des vies !
 
C’est Lui qui m’a donné des yeux pour voir le jour,
Il m’a rempli le coeur des charmes de l’amour,
J’ai entendu Sa marche dans le bruit des vents,
Et j’ai senti Sa voix dans l’harmonie du chant,
Et outre tout cela j’ajoute encore ce mot :
Qu’Il me permette l’entrée dans l’éternel repos !
 
Ceux qui auront pitié de moi, qu’Il les maudisse,
Et qui m’opprimera, je veux qu’Il le bénisse,
Qu’Il laisse parler la bouche qui se rirai de moi,
À qui veut me tuer, qu’Il fortifie le bras,
Et celui au-dessus des autres qu’Il le mette,
Qui me prendra la pierre où j’ai posé ma tête.
 
Chassé par tout le monde, que je traverse les ans,
Et que je sente même les larmes aux yeux séchant,
Dans n’importe qui, alors, un ennemi va naître,
Moi-même, j’arriverai à ne me plus connaître,
Car la douleur, la peine, mon cœur l’ayant durci,
Ma mère adorée, alors, je la maudis,
La haine la plus forte me semblera caresse…
Alors, je vais mourir, peut-être, sans détresse.
 
Et si je meurs en hors-la-loi, en étranger,
Que l’on me jette le corps dehors, sur le pavé,
Que tu couronnes le front de celui, Seigneur,
Qui incitera les chiens à dévorer mon cœur,
À qui me jetera des pierres dans la face,
D’un éternelle vie, accorde-lui la grâce !
 
Ce n’est qu’alors, mon Père, que je Te remercie
De m’avoir donné la chance de la vie,
Je ne fléchis jamais pour demander Tes dons,
Si je Te prie, c’est pour la malédiction,
Pour que je sente mon souffle périr dans le Tien,
Que le néant me prenne, et qu’il n’en reste rien !
 
Te rugăm să ajuți la traducerea cântecului „Rugăciunea unui dac”
Mihai Eminescu: Top 3
Idioms from "Rugăciunea unui dac"
Comentarii