Russia is waging a disgraceful war on Ukraine.     Stå med Ukraina!
Hur du kan stödja Ukraina 🇺🇦 ❤️
LT → franska (medelfranska), franska, franska (fornfranska) → François Villon → Les Regrets de la belle Hëaulmiere → rumänska
✕
Dela med sig
Textstorlek
Originaltexter
Swap languages

Les Regrets de la belle Hëaulmiere

XLVII
 
Advis m’est que j’oy regretter
La belle qui fut heaulmière,
Soy jeune fille souhaitter
Et parler en ceste manière :
« Ha ! vieillesse felonne et fière,
Pourquoy m’as si tost abatue ?
Qui me tient que je ne me fière, (1)
Et qu’à ce coup je ne me tue ?
 
XLVIII
 
« Tollu (2) m’as ma haulte franchise (3)
Que beauté m’avoit ordonné
Sur clercz, marchans et gens d’Eglise :
Car alors n’estoit homme né
Qui tout le sien ne m’eust donné,
Quoy qu’il en fust des repentailles,
Mais que luy eusse abandonné
Ce que reffusent truandailles. (4)
 
XLIX
 
« A maint homme l’ay reffusé,
Qui n’estoit à moy grand saigesse,
Pour l’amour d’ung garson rusé,
Auquel j’en feiz grande largesse.
A qui que je feisse finesse,
Par m’ame, je l’amoye bien !
Or ne me faisoit que rudesse,
Et ne m’amoyt que pour le mien. (5)
 
L
 
« Jà ne me sceut tant detrayner, (6)
Fouller au piedz, que ne l’aymasse,
Et m’eust-il faict les rains trayner,
S’il m’eust dit que je le baisasse
Et que tous mes maux oubliasse ;
Le glouton, de mal entéché, (7)
M’embrassoit… J’en suis bien plus grasse !
Que m’en reste-il ? Honte et peché.
 
LI
 
« Or il est mort, passé trente ans,
Et je remains vieille et chenue.
Quand je pense, lasse ! au bon temps,
Quelle fus, quelle devenue ;
Quand me regarde toute nue,
Et je me voy si très-changée,
Pauvre, seiche, maigre, menue,
Je suis presque toute enragée.
 
LII
 
« Qu’est devenu ce front poly,
Ces cheveulx blonds, sourcilz voultyz, (8.)
Grand entr’œil, le regard joly,
Dont prenoye les plus subtilz ;
Ce beau nez droit, grand ne petiz ;
Ces petites joinctes oreilles,
Menton fourchu, cler vis traictis, (9)
Et ces belles lèvres vermeilles ?
 
LIII
 
« Ces gentes espaules menues,
Ces bras longs et ces mains tretisses ;
Petitz tetins, hanches charnues,
Eslevées, propres, faictisses (10)
A tenir amoureuses lysses ;
Ces larges reins, ce sadinet, (11)
Assis sur grosses fermes cuysses,
Dedans son joly jardinet ?
 
LIV
 
« Le front ridé, les cheveulx gris,
Les sourcilz cheuz, les yeulx estainctz,
Qui faisoient regars et ris,
Dont maintz marchans furent attaincts ;
Nez courbé, de beaulté loingtains ;
Oreilles pendans et moussues ;
Le vis pally, mort et destaincts ; (12)
Menton foncé, lèvres peaussues :
 
LV
 
« C’est d’humaine beauté l’yssues !
Les bras courts et les mains contraictes, (13)
Les espaulles toutes bossues ;
Mammelles, quoy ! toutes retraictes ;
Telles les hanches que les tettes.
Du sadinet, fy ! Quant des cuysses,
Cuysses ne sont plus, mais cuyssettes
Grivelées (14) comme saulcisses.
 
LVI
 
« Ainsi le bon temps regretons
Entre nous, pauvres vieilles sottes,
Assises bas, à croppetons,
Tout en ung tas comme pelottes,
A petit feu de chenevottes, (15)
Tost allumées, tost estainctes ;
Et jadis fusmes si mignottes !…
Ainsi en prend à maintz et maintes.
 
Översättning

Regretele frumoasei armuriere

XLVII
 
Îmi pare că aud regrete
De la trecuta armurieră
Ce-și vrea a doua tinerețe
Tot perorând de-astă manieră:
”Ah, bătrânețe tristă, dură
De ce deja nu mai am spor
Și dintr-o simplă lovitură
Ce mă împiedică să mor?
 
XLVIII
 
”Mi-ai luat puterea ce-o aveam
Atunci, prin frumusețea mea,
Că era cleric sau mirean
Nu era om să nu îmi dea
Toți banii, toată-averea sa,
Chiar dacă-apoi a regretat,
Doar să-i fi dat atunci ceva
Ce azi nu vrea niciun bărbat.
 
XLIX
 
”Pe foarte mulți i-am refuzat,
Căci nu eram deloc mintoasă,
În schimb țineam la un băiat
Cu el eram și generoasă.
Dacă la fraieri le dam plasă
Pe el, pe bune, îl iubeam!
Grosier, cu-o fire păcătoasă,
El mă voia doar pentru bani.
 
L
 
”N-ar fi putut să mă rănească,
Nici să mă calce în picioare,
Sau la rinichi să mă lovească
De nu-l iubeam. Cu-o sărutare
Făcea să uit de supărare.
Nemernic, drac împielițat,
Mă-mbrățișa a împăcare!
În rest? Rușine și păcat.
 
LI
 
”E mort de vreo treizeci de ani
Eu sunt bătrână și albită
Când mă gândesc, of! cum eram
Și mă uit, goală, în oglindă,
(Ce-am fost ,și-acum ce decrepită!)
Sau când mă văd așa schimbată,
Sărmană, slabă și acrită
M-apucă nebunia toată.
 
LII
 
”Ce-au devenit fruntea-mi senină
Părul, sprâncenele-arcuite,
Privirea mea cea cristalină,
Aducătoare de ispite,
Nasul meu drept , perfect lipite
Urechile minione și
Bărbia plină de gropițe,
Buzele-mi roșii, cireșii?
 
LIII
 
”Dar umerii gingași, aparte,
Brațele lungi , mâini arătoase,
Sânii mei mici , șolduri înalte
Bine făcute, generoase,
Călite-n lupte amoroase,
Rinichii largi și-o pizdulice
Ascunsă bine între coapse
Ce sta-n grădina ei, ferice?
 
LIV
 
”Fruntea-i ridată, păru-i scurt
Sprâncene gri, privirea goală,
Care odată, de demult
Băga și ea pe mulți în boală;
Nasul curbat din cale-afară
Urechi păroase și pleoștite,
Obrazul de culoare pală
Bărbia grea, buze-ncrețite.
 
LV
 
”S-a dus a naibii frumusețe!
Brațele scurte, mâini zbârcite
Umeri aduși, de bătrânețe;
Țâțele cum? Sunt ofilite;
Șolduri la fel de obosite
Iar păsărica s-a gătat!
Coapsele parcă-s opărite,
Roș-vineții, ca un cârnat.
 
LVI
 
”Și astfel plângem noi trecutul
Biete făpturi îmbătrânite,
Cu fruntea sărutând pământul,
Una într-alta ghemuite,
La foc de paie încălzite
Aprinse-stinse prea ușor.
Am fost și noi cândva iubite!
Dar asta-i soarta tuturor.”
 
Traducere : Adrian Vasiliu.
 
✕
François Villon: Topp 3
1.Ballade des pendus
2.Ballade des Dames du temps jadis
3.Ballade de la grosse Margot
Kommentarer
↑↓