Переклад
Sonetul LII Sunt ca bogatu-a cărui cheie-n taină
Sunt ca bogatu-a cărui cheie-n taină
Îl duce la ferita lui comoară,
Pe care n-o scrutează des, de teamă
Că va toci plăcere-atât de rară.
De-aceea sunt puține zile faste,
Solemn înșiruite peste an,
Ca pietrele din salbe, prețioase,
Ori ca bijuteriile-n colan.
Așa-i și timpul, care mi te ține
La piept, așa e și veșmântul care
Uitat în vreun dulap, când clipa vine
Își etalează-ascunsa lui splendoare.
Ferice ești, victorios prosperă
Cel ce te are; cel ce nu, doar speră.
Traducerea: Adrian Vasiliu
Taken from Wikipedia.