✕
Rumence
Rumence
Iar te-ai lipit de pragul meu, străino,
Cu ce pot să-ţi fiu oare de folos?
Ţi-e frig şi vrei în casă haide, vino,
De ce priveşti mereu numai în jos?
Priveşte-mă în faţă şi vorbeşte,
Simt c-ai să-mi spui ceva, şi nu ştiu ce.
Cum stai sub poartă, lampa mă orbeşte,
Și nu văd că eşti doar un fluture.
Începe, însă cupele sunt stoarse,
Și pân' la urmă-n zborul tău de vis
Tot vei sfârşi cu aripile arse
Alături, pe măsuţa mea de scris.
Eu te voi lua în palme pe-ndelete
Și-ți voi sufla cenuşa de pe trup,
Te voi fixa cu acul pe perete,
Dar aripile am să ţi le rup.
Căci aripile, aripile tale
Sunt spaima nopţii mele infernale,
Sunt spaima nopţii mele infernale...
osiris71Yorumlar
Text: Radu Stanca
Muzica: Ștefan Hrușcă