Aseară am visat că luna m-a furat
Și m-a lăsat într-o poveste.
Palate de azur
Lumina multă-n jur,
Dar un alt loc mai drag îmi este.
Un plai unde am crescut, anume,
Îmi este cel mai scump pe lume,
M-am rugat atunci la mare,
La copaci, la flori, la soare
Să mă ducă-n țărișoara mea.
Du-mă, dumă-n țara doinelor!
Du-mă, du-mă-n țara florilor!
Du-mă, du-mă-mi zice inima,
Du-mă, du-mă în MOLDOVA mea!
Oriunde n-aș pleca, mă cheamă inima,
Pe-acele cărărui de țară.
Acolo am visat, acolo am cântat
Și-am zis ''iubesc" întâia oară.
În codrii ce vorbesc în șoaptă
Copilăria mă așteaptă,
Du-mă dorule degrabă
Unde-am mers copil prin iarbă,
Unde frunza doina ne-a cântat!
Du-mă, dumă-n țara doinelor!
Du-mă, du-mă-n țara florilor!
Du-mă, du-mă-mi zice inima
Du-mă, du-mă în MOLDOVA mea! (BISS)
Și cerul și izvorul și marea
Și ogorul mă cheamă de peste vremuri de din apoi,
Sărut mâna care ajută orice floare
Să înflorească țara pentru noi.
Du-mă cântecule, du-mă,
Unde Nistrul curge-n spumă,
Unde-i locu-n care
M-am născut!
Du-mă, dumă-n țara doinelor!
Du-mă, du-mă-n țara florilor!
Du-mă, du-mă-mi zice inima
Du-mă, du-mă în MOLDOVA mea! (BISS)
Versuri de Nicolae Dabija