✕
Album:
VI (2015)
Original lyrics
Translation
Astronaut
Ich heb' ab, nichts hält mich am Boden
Alles blass und grau
Bin zu lange nicht geflogen
Wie ein Astronaut
Wir laufen 'rum mit der Schnauze voll, die Köpfe sind leer
Sitzen im Dreck bis zum Hals, haben Löcher im Herz
Ertränken Sorgen und Probleme in 'nem Becher voll Wein
Mit einem Lächeln aus Stein, uns fällt nichts Besseres ein
Wir ham morgen schon vergessen, wer wir gestern noch war'n
Ham uns alle vollgefressen und vergessen zu zahl'n
Lassen alles steh'n und liegen für mehr Asche und Staub
Wir woll'n alle, dass es passt, doch wir passen nicht auf
Die Stimme der Vernunft ist längst verstummt, wir hör'n sie nicht mehr
Denn manchmal ham wir das Gefühl, wir gehör'n hier nicht her
Es gibt kein Vor und kein Zurück mehr, nur noch unten und oben
Einer von Hundert Millionen, ein kleiner Punkt über'm Boden, ich heb' ab
Ich heb' ab, nichts hält mich am Boden
Alles blass und grau
Bin zu lange nicht geflogen
Wie ein Astronaut
Ich seh' die Welt von oben
Der Rest verblasst im Grau
Ich hab' Zeit und Raum verloren hier oben
Wie ein Astronaut
Im Dunkel der Nacht, hier oben ist alles so friedlich, doch da unten geht's ab,
Wir alle tragen dazu bei, doch brechen unter der Last,
Wir hoffen auf Gott, doch haben das Wunder verpasst,
Wir bauen immer höher, bis es ins Unendliche geht,
Fast acht Milliarden Menschen, doch die Menschlichkeit fehlt,
Von hier oben macht das alles plötzlich gar nichts mehr aus,
Von hier sieht man keine Grenzen und die Farbe der Haut,
Dieser ganze Lärm um nichts verstummt, ich hör' euch nicht mehr,
Langsam hab' ich das Gefühl, ich gehöre hierher,
Es gibt kein Vor und kein Zurück mehr, nur noch unten und oben,
Einer von hundert Millionen, ein kleiner Punkt über'm Boden,
Ich heb' ab!
Ich heb' ab, nichts hält mich am Boden
Alles blass und grau
Bin zu lange nicht geflogen
Wie ein Astronaut
Ich seh' die Welt von oben
Der Rest verblasst im Grau
Ich hab' Zeit und Raum verloren hier oben
Wie ein Astronaut
Oho oho oho
Wie ein Astronaut
Und beim Anblick dieser Schönheit fällt mir alles wieder ein:
Sind wir nicht eigentlich am Leben, um zu lieben und zu sein?
Hier würde ich gern für immer bleiben, doch ich bin ein Wimpernschlag,
Der nach fünf Milliarden Jahren nicht viel mehr zu sein vermag.
Ich heb' ab, nichts hält mich am Boden
Alles blass und grau
Bin zu lange nicht geflogen
Wie ein Astronaut
Ich seh' die Welt von oben
Der Rest verblasst im Grau
Ich hab' Zeit und Raum verloren hier oben
Wie ein Astronaut
Oho oh oho
Wie ein Astronaut
Wie ein Astronaut
Astronaut
Ma inalt, nimic nu ma tine pe Pamant (podea, sol)
Totate (sunt) pal si gri
Prea mult nu am mai zburat
Ca un Astronaut
Ne invartim in cerc furiosi, capetele sunt goale
Stam in mizerie pana in gat, avem gauri in inimi,
Inecam griji si probleme intr-un pahar plin cu vin
Cu un ras de piatra, nimic nu ne mai place
Am uitat deja maine, cine inca eram ieri
Am infulecat tot si am uitat sa platim
Lasam totul pana moare, cenusa din cenusa (expresie)
Toti vrem toate, sa se pupe (expresie), dar nu avem grija
Vocea motivarii a mutit demult, nu o mai auzim
Atunci cate-odata avem cate un sentiment, noi apartinem aici nu inainte (trecut)...
Nu exista inainte sau inapoi mai mult, ci doar jos si sus
Unul dintre sute de milioane, un punct mic peste Pamant...renunt...
Ma inalt, nimic nu ma tine pe Pamant (podea, sol)
Totate (sunt) pal si gri
Prea mult nu am mai zburat
Ca un Astronaut
Vad lumea de sus
Odihna se stinge in gri
Am pierdut timp si spatiu aici sus
Precum un astronaut
In intunericul noptii, aici sus totul e pasnic, dar aici jos incepe totul
Cu totii participam, dar greutatea ne striveste,
Speram in Dumnezeu, dar am pierdut (contextual) minunea
Contruim mereu mai sus, cat merge spre infinit
Aproape 8 miliarde de oameni, insa omenia lipseste,
De-aici de sus, nimic nu ne-ar mai surprinde
De-aici nu se vede nicio limitare pentru culoarea pielei,
Aceasta galagie ppentru nimic tacuta, nu va mai aud,
Incet am sentimentul ca apartin trecutului
Nu exista inainte sau inapoi mai mult, ci doar jos si sus
Unul dintre sute de milioane, un punct mic peste Pamant...renunt...
Ma inalt, nimic nu ma tine pe Pamant (podea, sol)
Totate (sunt) pal si gri
Prea mult nu am mai zburat
Ca un Astronaut
Vad lumea de sus
Odihna se stinge in gri
Am pierdut timp si spatiu aici sus
Oho Oho Oho
Precum un astronaut
Si lao privire aceasta frumusete incepe sa-mi placa din nou:
Nu suntem noi defapt in viata, sa train si sa existam?
Aici o sa raman cu drag pentru totdeauna, de-asemenea sunt doar o clipa in infintit (contextual)
dupa care ramane nu foarte mult de recunoscut dupa 5 miliarde de ani (aici as avea nevoie de ajutrul vostru sa formulati cum credeti ca este mai corect)...
Ma inalt, nimic nu ma tine pe Pamant (podea, sol)
Totate (sunt) pal si gri
Prea mult nu am mai zburat
Ca un Astronaut
Vad lumea de sus
Odihna se stinge in gri
Am pierdut timp si spatiu aici sus
Oho Oho Oho
Precum un astronaut
Precum un astronaut
You can thank submitter by pressing this button
Constantin Bic
submitted on 22 Mar 2017 - 19:34
Author's comments:
Textul ar avea nevoie de putina adaptare acolo unde am avut o exprimare putin prea stalcita. Va rog sa rectificati daca veti considera ca textul are nevoie de o anumita imbunatatire
✕










